duminică, 10 iulie 2011

A trai pentru a-ti povesti viata

Ce-am facut a fost pentru tine. O sa ma intalnesc intr-o zi cu propria persoana pe strada si imi va reprosa aceasta fapta. Cum am inlaturat eu totul ca sa o pot lua de la capat cu mine. Sa ma invat cum eram inainte..

Dintre atatea sfaturi si pretentii, am si uitat cine sunt cu adevarat. Am existat vreodata? Am fumat vreodata ascultand muzica clasica? Vreodata am zambit strengareste tipilor care-mi zambeau la randul lor? Vreodata am dat din cap pe rock salbatic si am cerut pantaloni negri? Am mers eu vreodata pe strada fara sa fiu machiata? Am citit?
Am iubit vreodata neimpartasit?

Da. S-au intamplat. Demult si de multe ori. Pana la urma niciodata nu esti convins daca sentimentele sunt reciproce. Unii cauta liniste, altii pasiune. Unii cauta viitor, altii cauta clipa. Unii cauta tigari, altii cauta fum care miroase a capsuni. Unii cauta autoritate, altii cauta sa fie supusi. Unii cauta persoane asupra carora sa-si odihneasca aripa protectoare. Eu am cautat aceasta aripa. Sa ma intind la umbra ei si sa cuget la neant. La un nimic infinit. Sa nu-mi stea in carca nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul. Sa nu aud de nimeni. Sa cred ca lumea asta e goala, pe dinauntru si pe dinafara. Asa a inceput povestea mea. Cautand o aripa care niciodata nu a fost asa cum mi-am dorit-o. Intotdeauna am gasit la umbra ei si altceva in afara de liniste.

Acum sunt aproape singura. Lumina de la bec imi face obrajii sa para rosii, de parca mi-ar parea rau de ce am scris. Ca mint asa mult, ca-s asa de suparata, dar nu o recunosc.