Copile,

Viata mea e un iad si o stii. Am vazut destule. Mi-a ajuns. Iti amintesti cand iti spuneam ca as vrea sa dorm cu cineva? Sa dorm si atat? Sa ma cuibaresc langa tine. Un om fara vicii. Fara durere. Un om care miroase fin a parfum. Nu doresc sa-mi insel partenerul de viata. In niciun caz. Pentru ca m-am legat de el tacit. Fara prea multe cuvinte. Si asa ne obliga eternitatea pe amandoi ca intr-un tablou abstract desenat de insusi Alin Carpen.

Iar tu esti aici sa razbuni. Pe toti din urma. Si sa razi de cuvintele lor mari.

As fi fost gata sa las totul in urma. Chemare, viata, calmitatea mea pe muchie de cutit, prieteni buni, linistea mea sufleteasca, pacea cu universul, raspunsul meu la rugaciuni. Tot. Ca sa te vad o data. Pentru O DATA as fi aruncat tot. Mereu fac asta. Nu vad viata dupa un anume moment. Dar as vrea sa o vad. Nici macar nu ma cunosc. Auzi la el...cuvinte complexe. Poate am stat prea mult cu Memelis.

Copile, viata e o javra. Cuvintele sunt scaparea. Spune mereu ce simti. Straight away. Drum bun!

Cu M de la infidelitate

Iubitule, nu mai tremura. E atat de cald. Atat de soare. Atat de seara si departe. Stai linistit si uita. Uita tot ce te-a intristat vreodata. Am sa-ti car oasele cu mine. Am sa te iubesc intotdeauna. Chiar de nu voi putea niciodata sa te ating. Sa te privesc. Vei umbla in gandul meu si-mi vei calca neuronii cu bocancii. Pentru ca eu, eu te-am primit. Am iubit tot ce ai avut fara diferente. Am tanjit atat de mult dupa tine. Am scrasnit din dinti. Nu te mai ascunde, nu mai scotoci in mintea ta. Nici in a mea. Priveste-ma ca pe un nenorocit de cadou al destinului. Pe care niciodata nu l-ai putut deschide. Care a ramas pe noptiera ta prafuita pentru restul eternitatii.

Pentru ca pot fi a tuturor. Pot sa ma dau fara niciun fel de remuscare. Pot sa si zambesc, sa cred ca e de bine!Sa spun "stiu ca e bine" ca intr-o poveste cu prosti si tu sa ma crezi. Pot sa fac asta si tu sa ramai ca o bomboana intacta intr-un colt al sufletului meu nemangaiat.

Iar eu ma voi plimba in sosete pe strada cu o cana mare cu cafea in mana si-ti voi striga numele alaturi de o gramada de cuvinte in turca. Voi striga cu o deznadejde imensa. Cu promisiunea ca le vei auzi. Ca vei intelege. Ca ma vei privi hohotind cu obrajii rosii si genunchii juliti si te vei opri langa mine sa-mi spui ca a avut sens. Totul. Sa razi de mine si de sacrificiul meu minuscul. Sa-mi spui "roscato, viata merge inainte oricum." Sa-mi intinzi o mana, iar eu sa o iau ca pe o ultima salvare inainte sa ard intr-un Iad inexistent si sa ma duci la un altar fals. Sa ma inmanezi unui ginere care niciodata n-a stiut. Care sade cu ochii slipindu-i de inocenta. Ochii-celui-care-nu-cunoaste. Si sa te uiti, da, sa te uiti cum imi leg destinul-destin care iti apartine trup si fapte-de un alt om. Unul intarziat...si poate dintr-un motiv sau altul pe acelasi drum cu mine.

Morala?

Spune-mi. Spune-mi ce-ti trece prin cap, la dracul!Spune-mi ca am atata imoralitate in creierul asta. Ca as fura ca sa traiesc. Ca m-as prostitua alaturi de fiintele alea care se dau pentru o tigare. Spune-mi ca pot fi usa de biserica. Spune-mi ca-i iubesc pe ceilalti atat de mult si mi-as dori sa fiu exemplu pentru ei. Ca-mi ascund frustrarile. Ca sunt pierduta. Mi-ai spus o data inainte. Mai spune-mi o data. Tipa la mine.

Spune-mi ca sunt urata. Atat de urata, ca ma vei iubi pentru eternitate. Spune-mi ca vrei sa ma pastrezi pura. Ca ma agat de o ata de papiota ca sa supravietuiesc ca sfanta. Si spune-mi. Spune-mi ca ai avut incredere in mine ca o sa te schimb. Ca o sa te schimbi pentru mine. Ca sunt o neserioasa. O mincinoasa si jumatate. Ca promit si nu raspund. Ca suni si eu doar privesc telefonul crucis si ii spun ca-l iubesc. Ca plang. Plang o gramada pentru ca nu mai stiu cine sunt.

Spune-mi ca ma plictisesc repede. Ca mereu vreau altceva. Spune-mi ca-s lasa. Ca astept sa treaca ani pentru un nenorocit de sarut. Si ca pot sa sarut intr-o secunda daca sunt beata.

Spune-mi ca mai am multe de invatat. Ca nu sunt niciodata punctuala. Ca nu studiez aproape deloc. Ca ma dau cu usurinta. Ca scriu urat.

Spune-mi ca nu stiu sa schiez si ma lovesc mereu. Spune-mi ca alunec. Ca ma incapatanez sa port tenisi in mijlocul iernii. Ca ignor. Ca am o marturie slaba. Ca mi s-au oferit o gramada si ofer atat de putine in schimb.

Spune-mi cat ma iubesti. Cat m-ai asteptat. Cata infidelitate am putut sa ofer. Sa primesc. Pentru a-mi da seama...ca a fost nevoie de minciuni ca sa dau de adevar.

Medet?

Intotdeauna am vrut sa trag pe nas:boala mea. Dar de cand am devenit ceea ce sunt, mi-am interzis pana si gandurile. Sunt un vierme. Nu-i o noutate. Imi rasfoiesc jurnalul cu dispret si curiozitate. Vreau sa ma redescopar in momentul asta, dar nu prea reusesc. E intuneric in camera mea si doar pipai foile ca un orb fara speranta. Cu vise numai. Beau vin. Sunt ametit si-mi place. Ador starea asta. Nimic nu mai vreau. Nici femei. Nici asternuturi. Nici senzatii tari sau marturii despre. Asa imi petrec seara asta. Asa mi-o petreceam de fapt inainte ca.....

_________________________________________________________

-Avem mandat de arestare pe numele dumneavoastra...

_________________________________________________________

-Cum pula mea au crezut ca am fost eu?

-Totul o sa fie bine. Odata ajuns aici, nimic nu e cum iti imaginezi. Viata e relativ in dungi. Fumam mult si impartim frateste. Bataia ca si painea.

Avea vocea catifelata, iar eu eram obosit. Al dracului de obosit. Fumam intr-o tigara comuna. Posta. Ii simteam picioarele. Si imi doream atat de mult sa se duca dracului, dar ma atata ingrozitor. Ea. O femeie criminala. Jillian. Isi omorase iubitul. N-am inteles-o niciodata. Dar stiam ca e o femeie care vrea multe. Care are de oferit o gramada. Sa omori pentru ca iubesti prea mult pe cineva? Asta am inteles mai tarziu. Cand totul mi s-a luminat in cap. Cand Jillian s-a urcat pe mine si mi-a bagat limba in gura. Stiam ca nu e tocmai normal, dar ma excitasem deja. Jillian era cea mai complexa fiinta pe care o intalnisem. Ar fi dat orice. Nu-i pasa. Virginitate? Hahaha. Asta nu era nimic pentru ea. Poate se nascuse nevirgina. Se nascuse invatata. Stia ce-i dragostea inca de cand fusese un spirit. Am simtit asta. In toate momentele. Se impingea in mine cu sete. Ma privea cu ochi goi. O privire de om care nu mai are ce pierde. Mi-as fi dat sufletul sa se opreasca. Sa continue in acelasi ritm nebunesc. Intunericul ala. Umezeala. Jillian cu picioarele ei perfecte si reci. Eu. Un om atat de daramat de griji. Un om inchis pe nedrept tragandu-i-o unei criminale care imi innebunea simturile. Nu stiam ce am sa fac. M-a sarutat cand am terminat. Parca a ginit momentul. M-a sarutat cu toata patima din lume si am stiut ca nu o sa plec de acolo fara ea...

Sick little suicide.

In orice face e un pic de sinucidere. Si privesc asa ca un nenorocit de spectator. Fara niciun cuvant. Fara litere. Nu mai am nici aer si nici pamant pe care sa calc. Si nici actiune cu care sa-mi leg povestea. Totul devine asa o punte incredibil de subreda intre doua idei pe care le pierd!Doamne, le pierd pe amandoua. Si m-as ruga. Dar imi ramane decat sa ma uit. Iar zapada nu mai e limpede. Si nu mai pleaca.

"In martie??"

"In martie."

Dar nu vreau sa vina martie. Nu vreau. Am douazecisioptdezilesansa. Douazeci si opt de zile de iarna. Apoi o sa plece tot. Zapada. Frica. Noaptea. Etichetele. Geamurile inghetate. Ghetele. Fesurile. Vinul fiert. Oamenii ghemuiti. Gata cu zambetele si cu discutiile. Gata cu alunecatul pe gresie. Gata cu tot.

Iar istoria o sa se repede. Ca anul trecut.