In orice face e un pic de sinucidere. Si privesc asa ca un nenorocit de spectator. Fara niciun cuvant. Fara litere. Nu mai am nici aer si nici pamant pe care sa calc. Si nici actiune cu care sa-mi leg povestea. Totul devine asa o punte incredibil de subreda intre doua idei pe care le pierd!Doamne, le pierd pe amandoua. Si m-as ruga. Dar imi ramane decat sa ma uit. Iar zapada nu mai e limpede. Si nu mai pleaca.
"In martie??"
"In martie."
Dar nu vreau sa vina martie. Nu vreau. Am douazecisioptdezilesansa. Douazeci si opt de zile de iarna. Apoi o sa plece tot. Zapada. Frica. Noaptea. Etichetele. Geamurile inghetate. Ghetele. Fesurile. Vinul fiert. Oamenii ghemuiti. Gata cu zambetele si cu discutiile. Gata cu alunecatul pe gresie. Gata cu tot.
Iar istoria o sa se repede. Ca anul trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu