Salvati-ne sufletele.

N-am putut sa fiu a ta cu totul, asa ca am plecat. Am luat cu mine bucatica de cer in care ne consumasem in tacere ultimele minute, stiu ca te-ar fi durut sa o privesti.

Regret, jur ca regret!As da timpul inapoi bucuroasa daca Anıl nu mi-ar fi dat peste cap tot ce-am gandit. Asta nu e iubire, noi ne jucam numai. Avem cuburi, nisip si galetuse care ne asteapta. Marea e aici, la o atingere de imagini. Tu esti acolo si iti privesti prietenul cu constiinta de mult fumata. El a fost?! O fi stiut de tine? I-am zis, dar numai Dumnezeu stie cat m-am rugat sa nu lupte. Si a luptat. Nu sunt puternica, ma stii. M-ai avut o data(din fericire nu sunt o pasta lasagna)si ti-ai dat seama. Iarta-ma. Sunt atat de singura si lumea se intuneca intr-un dans macabru. Imi ramai doar tu ca un bibelou mut, mirosind a libertate.

Te vreau, mai mult decat orice, dar trebuie sa-mi omori obsesia. Ia cutitul ala, ala cu care faci flori pe lubenita si adu-mi-l. Apoi ia-l si pe Anıl pentru ca in acest moment decazut nu pot sa-l sufar decat pe el si imi vine sa plang, sa arung, sa sparg, sa distrug. Mi-e dor. Mor de dor si nici tu care citesti nu intelegi. Desi imi cunosti limba. Niciodata nu l-am vazut, dar am stiut.

Nu e vina mea, e a bucatarului.

Luati-ma pe brate.

Asta nu e vara, nu ma condamna. Am asteptat atat si tot ce pot sa vad este un peste care se zbate pe asfalt. Macar de ar fi mai multa apa. Sarata. Atunci am sa alerg si am sa te las prin venele mele, asa cum fac de obicei. Iar cerul nu va mai fi gri si o sa-mi multumesti ca mi-am inchis umbrela inainte sa fie prea tarziu.

Alearga, iubitule, alearga. In lumea asta plina de ghivece si radacini, n-ai sa te poti opri intr-un loc. N-ai sa ma gasesti.

Ei spun ca poti sa te vindeci cu iubire, dar astea sunt aiureli. Ridica-te si am sa-ti dau mana numai cand ne vom pierde pe carare.

Stii ca n-am sa-mi vand sufletul decat pentru tine. D-asta te uiti la mine cu privirea aia de om pierdut. Habar nu ai. Insinuezi ca vin numai ca sa respir fumul de la tractoare, dar nu-i adevarat. La dracul, astea sunt litere. Le vezi? Inseamna ceva pentru tine? Copile, de ce nu impartim noi aceeasi lume?

Mihai

Asta este pentru cretul care facea pregatire la franceza. Dude, chiar iti placea? Eu nu stiu sa grasez(asa se spune?)dar promit sa fac tot ce pot daca incerci sa ma inveti.

Nu stiu ce inseamna trei cuvinte plus titlul pentru ca eu niciodata nu ma opresc. Sunt narcisista, am prins ideea. Ar trebui sa spun despre tine si pinguinul tau care inca nu are nume. Al meu, de fapt. Mi-am stors creierii, i swear. Nu pot sa-i spun pufi.

Da, e tarziu. Tu de ce nu te uiti la meci? Si care e cea mai mare dorinta a ta ca nu mi-ai spus. Hm, care?!

un RRRRRRRRRRRRRR lung de la imbecila-de-la-parter.

Viziune cursiva

Mai sunt cateva minute. Doar cateva si o sa plec. Ma voi furisa. Afara. Unde miroase a tei si a despartiri.

Si el ma asteapta. Intr-un picior langa o barna. Cu inima cat soarele de mare si de calda. Nu am gasit un rai cu mai multa viata, asa ca te-am ales ca model. Sa-mi pozezi cat e ziua de lunga, sa-ti admir pielea aramie. Ei spun ca nu o sa ma tina mult, eu sustin ca dragostea e mai completa daca lipsesc cuvintele. Dar eu te transcriu, mi-am luat misiunea sa-ti ghicesc gandurile. Dar asta nu face din mine un misionar. In niciun caz. Misionarii nu ghicesc, ei nu sunt eretici. Au ecusoane pe care scrie apasat si adanc si de nesters numele lor. Dar tu oricum nu o sa-i vezi, nu o sa-i auzi, nici macar nu o sa-i simti. Tu ai multe alte lucruri pe care sa le cunosti. Lumea e mare si eu sunt mica, ma alatur tie intr-un picior, cu sufletul pe jumatate taiat de atata frica.

Marea nu a fost niciodata mai trista si mai departe. Iar ochii tai niciodata mai verzi, niciodata! Venerezi prea mult ploaia pentru ca stii sa o adulmeci, stii sa o vezi mai bine ca oricine. Esti sarat si-mi place sa te gust, pe furis. As vrea s ate rog, sa te rog fierbinte sa vii noaptea si sa te gust mai pe indelete, dar nu poti. Esti prizonierul propriilor tale cuvinte si te vad cum urlii dupa niste gratii prea mari pentru tine. Om fragil. Gandurile fragile. Sarate. Inimi la care nu poti ajunge decat prin cuvinte si ma doare ceea ce nu cunosc. Dar sunt multe lucruri pe care le poti face fara cuvinte, multe. Numai sa vii, sa-ti arat si sa te invat ce am furat si eu de la altii, ascunsa, cu un ochi la ceas si unul la televizor. Se muscau caprioarele. Si leii. Si era un haos in capul meu, dar n-as fi vrut sa se opreasca acel dans al trupurilor, mereu viu, fierbinte. Am sa-ti arat, dar dupa ce fumez. O singura tigara, apoi te las sa pleci. Tu si zgarieturile tale aveti nevoie de somn.

Si eu am, si cainele tau cu blana pufoasa, fara perspective.

Dar nu pot sa-ti pun fraze intregi in gura fara voia ta.

Am sa tot vin sa vad ccum te schimba anotimpurile, cum te fac frumos, si mai frumos, mai inalt ca un paltin.

Si am sa ma ascund in umbra ta, sa ne contopim fericiti in nestiinta noastra.

Cauta-ma, sunt cu tine!

17 ani de cand tata a luat-o pe mama de o aripa si a adus-o la el acasa. Tot duminica fu. Va iubesc, chiar si asa la multe picioare unul de altul : am o inima cuprinzatoare.

"E iubita mutului?"

M-am parasit lumii, dar te-am gasit. Te-am gasit sa te ating si sa ma uit la tine, sa te incadrez in peisajul asta care imi arde pielea si retina de atatea imagini. Esti la fel de violet ca si vara si te scuzi ca nu poti dansa. Nici eu nu pot, dar simt ritmurile cum imi alearga prin vene si imi incetoseaza mintea. Atunci nu mai sunt eu, ci o fiara dependenta de note muzicale, care cere, cere mai mult, ca o picatura de apa in mijlocul celui mai arid desert din lume.
Danseaza-mi, nu toti putem sa ne pastram cercul nostru departe de lumea dezlantuita. Danseaza-mi cel mai lent tango al carui muzica nu o cunosti. Promite-mi ca am sa te pierd pentru cateva ore ca sa pot sa ma culc strivita de oboseala si de atata soare. Sa pun geana peste geana, sa-mi fi sange in capilare si sa ma linistesti o data in viata ta in loc sa ma agiti, pentru ca nu am unde sa te caut pentru numele lui Dumnezeu! Nu am! Pentru ca stiu ca iti alegi mereu calea cea mai intortocheata si ma lasi pe mine plina de litere care mi se scurg de pe buze pana in varful degetelor.
Iar tu imi permiti sa te folosesc drept personaj? Habar nu ai unde te bagi! Am sa-ti murmur cuvinte peste cuvinte si tu ai sa plangi caci nu ma poti auzi, iar cuvintele astea nu se scriu!Nu!

Nu spune "pa" pentru ca refuz sa te prind, sa te miros, sa te am. Dependenta mea, esti inderzis si neacceptat.

Muzica mintii.

Vreau sa te gasesc in casa aia fara tencuiala si sa jucam sotronul impreuna, sa scriem "te iubesc" cu caramida. Vreau sa razi pentru ca suna atat de uman, atat de aproape.

Iar daca nu am sa te gasesc, am sa ma razbun pe tot, pe vara, pe dragoste, pe tot. Am sa stau la soare pana imi arde pielea, pana fac insolatie si zac zile intregi. Nu o sa-mi pese, nu! Pentru ca numai eu stiu cat am asteptat si de cate ori mi-am facut bagajul, de cate ori am plans pana sa adorm.

Inchide ochii pentru ca vreau sa te am ca o prezenta tactila si atat. Sa ma simti prin toti porii, sa stii ca sunt eu. Julien care ajunge mereu tarziu si careia nu poti sa-i pronunti numele fastacit. Spui doar "Ana" si ma cauti cu privirea albastra peste tot. Dar eu sunt aici si pot sa-ti ating pielea de culoarea cafelei cu lapte, pot in sfarsit sa-ti soptesc cat de dor mi-a fost si tu sa simti ca spun ceva. Cuvintele nu isi au rostul niciodata, iar picioarele tale au simtit atatea note muzicale.

Sunt pe drum, cu un zambet imens pe fata si cu un dor cat toate zilele, cu o inima din zapada artificiala pentru ca a mea s-a innecat deja de nerabdare, de speranta ca am sa te gasesc.

Michelle, iarta-ma.

iarta-ma ca nu ti-am dat sansa sa-mi spui cat de mult ma iubesti. nu m-ai tinut niciodata in brate. nu ai alergat niciodata, michelle. nu ai facut forme din nisip. nu te-ai chinuit sa inveti sa citesti. nu ai baut niciodata un pahar de lapte cald. nu te-am leganat niciodata in timp ce-mi faceam temele. niciodata, michelle, ma belle nu ti-am pieptanat parul. dar te iubesc. michelle a mea. as fi putut sa te las sa-mi spui “mama”. desi ai fi avut o mama proasta care a renuntat la toate planurile pentru o greseala absurda. ar fi renuntat daca ele nu ar fi fost mai puternice decat ea. iarta-ma. vei putea sa ma ierti ca nu ti-am dat o sansa cum le-am dat tuturor? oricum nu au meritat, fetita mea scumpa. dar tu meriti, meriti atatea. sa nu ma uiti, draga mea. sa te intorci cand o sa am nevoie de tine. sa ma lasi sa te admir cum razi si sa iti fotografiez primii pasi. sa te invat sa vorbesti. sa-ti citesc povesti. o sa vii, Michelle, nu-i asa? nu ma lasa singura.

Amintiri de toamna.

nu stiu cum mai rezist sa le ascult cliseele si sa traiesc cu iluzia unei clase unite care nu trece pe la matematica decat o data pe semestru. Ciprian imi sopteste, ca o constiinta de mult pieduta, ca e perioada marilor greseli. eu nu-i raspund. prefer sa-mi raspund in minte ca perioada marilor mele greseli a inceput de prin clasa a sasea. dar nu as vrea sa afle. sa creada ca sunt pura ca un soricel abia nascut. si sa se hraneasca din asta ca dintr-un pahar de lapte rece cu ciocolata.

ma gandesc sa-mi dorm ultimul somn de dupa-amiaza. ca ultima mea mica moarte in care ma scufund. plang. daca m-ar gusta cineva si-ar da seama ca sunt sarata. prea multa mare mediterana si prea multe lacrimi inconstiente. a ma pune acum sa invat e o tortura. o incontienta din partea lor. ma ghemuiesc in pozitia fetusului, ca Mara-melomana, si adorm. un somn linistit si cald, ca al ei.

numai ca eu am nevoie de doua somnifere pentru asta.

Gimnospermele nu mor iarna.

imi strang foile de pe masa si inchid capacul de la stilou. stiloul meu cel obosit. foile multe, patate cu cerneala. le mototolesc scarbita de ideile aruncate la intamplare. trantite. lovite de hartia neintinata. in graba uit cateva pe masa, dar cui ii pasa? cine le-ar gasi vreodata? cine si-ar sacrifica timpul sa le citeasca?

“e ultima data. promit.”

“de ce ar fi? asa am si eu cu cine comunica. nu te doare spatele?”

ma doare. ma doare tot. dar nu as putea sa-ti explic cate lacrimi am sters eu intr-o singura seara. cate lacrimi am scris. am mototolit. am aruncat. am uitat. cate lacrimi am ignorat. le-am lasat sa-mi inunde mintea. sentimentele mele alambicate. lacrimi sarate. ai idee?

“ai nisip pe ghete”

am colindat mult. si am fost calcata de multe ori pe picioare. m-am ferit. am cautat. am alergat si am lovit fara sa vreau toti oamenii aia linistiti. in elementul lor. am vrut sa-i ucid, dar nu as fi indraznit sa-ti patez aripile de sangele lor bucuros.

“hapciu. de cand ma straduiesc. astia urca mereu pe usa din fata. nu inteleg niciodata.”

iarta-i. si lor le e frig. si daca ai sta tot timpul printre ei, le-ai invata gesturile si dorintele. le-ai descifra asteptarile. probabil i-ai intelege. desi nu cred.nici eu n-o fac. eu sunt de mult printre ei si nu-mi ofera decat ura amestecata cu ranjete ironice. nu exista pentru mine.nu. dar atat retine, tu. le e teama.si frig. lasa-i sa urce. am destule pastile sa te fac bine.

“dar vezi tu…nu-i pot alunga la infinit. tu, de ce nu mai razi?”

“as rade dar..”

mi-a inghetat surasul pe buze impreuna cu alte lucruri neimportante de care nu ai auzit si banuiesc ca nu vrei sa auzi. mi-au inghetat parerile. si iluziile pe care le puneam drept zambet.

“dar..?”

“ti-au inghetat picioarele pe acceleratie si cred ca vrei sa ne duci niciunde. as fuma ceva, dar suntem prea departe si imi sunt necunoscue locurile astea. mi-am aprins prea multe foi azi, in incercarea de a-mi domoli durerea. m-am racorit in schimb. focul lor. cuvintele care nu mai exista. un inteles gresit. acceptat doar de ea. si…pot cobori aici?”

“nu,ramai. e destul timp.”

cobor absenta ca si cum vorbele mi-ar trece pe la urechi. imi ard amintirile infasurate in foite parfumate.

“cobori aici?”

“asta este ultima mea statie…”

Satul de trecut

racoare. doar deschizandu-mi putin ochii vad perdeaua dansand si picaturi de ploaie pe podea. norii mei s-au saturat. nu mai vor sa stea degeaba. cu mana stanga imi desfac fularul de pe cap. am visat ceva toata noaptea? nu-mi amintesc nimic. fularul e rosu. aseara….ce-am facut aseara? cum de mi-am pus fular pe cap? a fost rece? incercarile disperate de a ma lupta cu manerul inexistent de la geam esueaza. tocmai de asta renunt. am degetele ranite. o sa pot inchide si eu vreodata fereastra fara sa ma doara? sau o sa-mi petrec restul diminetilor pitita dupa o umbrela?

“tati, nu vreau o haina cu gluga. ma deranjeaza.”

“de ce?! tu chiar nu-ti ai seama ce frig o sa-ti fie in asta? uite cat de scurta e. iarna e lunga. nu poti sa umbli asa…de parca ai fi a nimanui.”

“dar sunt a nimanui, nu stiai? lasa-mi haina. hai sa bem un ceai.”

mi-e dor. as vrea sa ma duc. sa zbor ca o gargarita. vantul rece imi frange aripile. fragile aripi. si cad la picioarele lor. ma roaga sa zbor. ei nu stiu unde le e iubirea. si daca as avea un cuvant de spus le-as suiera dispretuitor cat de superficiali sunt. si ca putin imi pasa unde vor ei sa plec. o sa o iau tot incotro vreau eu…asta daca ma tin aripile.

“cum ai ajuns in halul asta?”

“nu as vrea sa-ti explic. ai o tigara? de ce nu mai fumezi? spune-mi. cum ai tu atata vointa si eu nu am? haide. da-mi o tigara. vin de departe. am ghetele pline de zapada. si ai vrea sa auzi ce mai fac. ai vrea, nu-i asa? ti-a fost dor?”

“nu vreau fum in casa mea. vezi bine. nimeni nu fumeaza aici. abtine-te. noi suntem oameni normali. noi dam un exemplu…”

rup un turture de la fereastra si il rontai fara tragere de inima.

mi-am pierdut regretele in zapada. nu ma pot apleca dupa ele. nu-mi mai simt mainile, spatele, picioarele. abia imi misc ochii, singurii calzi inca. in gand este tot drumul ei si imi pare rau ca n-am oprit-o. ca nu i-am albit degetele intr-o stransoare din care nu ar putea scapa. nu mai pot umari nimic. am ramas fara simturi. decat dorul imi dezgheata umerii aplecati. in dimineata pura, ca o portocala nedeschisa imi strig neputinta, dar nu ma aud decat frunzele.

“iti plac?”

“da, tati, dar mi-ar placea sa plecam acum. haide…”

de sus nu-mi distinge decat mersul indiferent. picioarele nu ma asculta. ma conduc unde vor ele si ma roaga sa-mi compostez biletul si sa cobor la ultima statie. ma doare. nu ma striga. isi ridica dar umerii cum face mereu cand simte frigul. continua sa mearga. ele. eu nu

Te las in urma

acum desenez cea mai scurta linie. a vietii. pe o palma uriasa. o linie mica, abia vazuta. as mai desena, dar nu mai am culori. paleta e goala. alba. intacta. iarta-ma. doar ma gandesc. nu i-o spun. nici nu indraznesc sa-l privesc.

“spune-mi o poveste.”

“ar fi bine sa dormi. e deja tarziu. uite. cat esti de racita. nu-ti spun nicio poveste.”

“om liber. fetita ta e acasa si bea lapte. are parul lung si castaniu. nu are nevoie de povesti. ea are realitatea. spune-mi. spune-mi ce-ti trece prin cap.”

“nu. am sa tac acum. am fumat mult. sunt obosit. am calcat de multe ori acceleratia in drumurile mele spre niciunde. acum dormi. dorm. “

m-am infasurat intr-un hanorac mare. mult prea mare pentru mine. picioarele imi sunt tot reci. reci si dezvelite. vreau o poveste. mara nu se inveleste niciodata. are caldura. muzica clasica. un tata pe care sa-l traga de par. un tata plictisit care o saruta de noapte buna. cu ce drept tanjesc eu dupa toate astea? mara coafeaza papusi. le imbraca. eu o urmaresc in parc si plang la umbra picaturilor de toamna. vad nisipul de pe mainile ei. bucuria pe buze. primele cuvinte. rochita sifonata de atata joaca. si ma intreb de ce mai traiesc daca tot ajung aici, la coada cu ceilalti? respirand acelas aer? ma injur in gand pentru greseala de a nu fi plecat la timp. inainte sa cunosc durerea. dezamagirea. imi vine sa-i strang de gat pe toti si sa le fumez tigara dintre degete. pentru ce sunt eu ca voi? de ce m-au creat asa? imi pun mainile in cap e ciuda. nu as fi vrut nicicand…

“nu are niciun sens.”

“ce stii tu?! ai vazut?!i-ai vazut manutele? dragostea pe care o cere tot timpul?! intelegerea? i-ai ascultat gangurelile? crezi ca eu nu sunt la fel?! nu sunt?”

“asa ti s-a spus..”

“niciodata nu am vrut sa cred. niciodata. m-am ascuns dupa o pereche de aripi. libera. la fel ca toate. m-am sprijinit de ea. acum mi-e frig. inghet. sunt singura. spune-mi.”

“ce?!”

“spune-mi ca mai ai un bilet. as vrea sa ma duc…”