duminică, 13 iunie 2010

Viziune cursiva

Mai sunt cateva minute. Doar cateva si o sa plec. Ma voi furisa. Afara. Unde miroase a tei si a despartiri.

Si el ma asteapta. Intr-un picior langa o barna. Cu inima cat soarele de mare si de calda. Nu am gasit un rai cu mai multa viata, asa ca te-am ales ca model. Sa-mi pozezi cat e ziua de lunga, sa-ti admir pielea aramie. Ei spun ca nu o sa ma tina mult, eu sustin ca dragostea e mai completa daca lipsesc cuvintele. Dar eu te transcriu, mi-am luat misiunea sa-ti ghicesc gandurile. Dar asta nu face din mine un misionar. In niciun caz. Misionarii nu ghicesc, ei nu sunt eretici. Au ecusoane pe care scrie apasat si adanc si de nesters numele lor. Dar tu oricum nu o sa-i vezi, nu o sa-i auzi, nici macar nu o sa-i simti. Tu ai multe alte lucruri pe care sa le cunosti. Lumea e mare si eu sunt mica, ma alatur tie intr-un picior, cu sufletul pe jumatate taiat de atata frica.

Marea nu a fost niciodata mai trista si mai departe. Iar ochii tai niciodata mai verzi, niciodata! Venerezi prea mult ploaia pentru ca stii sa o adulmeci, stii sa o vezi mai bine ca oricine. Esti sarat si-mi place sa te gust, pe furis. As vrea s ate rog, sa te rog fierbinte sa vii noaptea si sa te gust mai pe indelete, dar nu poti. Esti prizonierul propriilor tale cuvinte si te vad cum urlii dupa niste gratii prea mari pentru tine. Om fragil. Gandurile fragile. Sarate. Inimi la care nu poti ajunge decat prin cuvinte si ma doare ceea ce nu cunosc. Dar sunt multe lucruri pe care le poti face fara cuvinte, multe. Numai sa vii, sa-ti arat si sa te invat ce am furat si eu de la altii, ascunsa, cu un ochi la ceas si unul la televizor. Se muscau caprioarele. Si leii. Si era un haos in capul meu, dar n-as fi vrut sa se opreasca acel dans al trupurilor, mereu viu, fierbinte. Am sa-ti arat, dar dupa ce fumez. O singura tigara, apoi te las sa pleci. Tu si zgarieturile tale aveti nevoie de somn.

Si eu am, si cainele tau cu blana pufoasa, fara perspective.

Dar nu pot sa-ti pun fraze intregi in gura fara voia ta.

Am sa tot vin sa vad ccum te schimba anotimpurile, cum te fac frumos, si mai frumos, mai inalt ca un paltin.

Si am sa ma ascund in umbra ta, sa ne contopim fericiti in nestiinta noastra.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu