marți, 29 iunie 2010

Salvati-ne sufletele.

N-am putut sa fiu a ta cu totul, asa ca am plecat. Am luat cu mine bucatica de cer in care ne consumasem in tacere ultimele minute, stiu ca te-ar fi durut sa o privesti.
Regret, jur ca regret!As da timpul inapoi bucuroasa daca Anıl nu mi-ar fi dat peste cap tot ce-am gandit. Asta nu e iubire, noi ne jucam numai. Avem cuburi, nisip si galetuse care ne asteapta. Marea e aici, la o atingere de imagini. Tu esti acolo si iti privesti prietenul cu constiinta de mult fumata. El a fost?! O fi stiut de tine? I-am zis, dar numai Dumnezeu stie cat m-am rugat sa nu lupte. Si a luptat. Nu sunt puternica, ma stii. M-ai avut o data(din fericire nu sunt o pasta lasagna)si ti-ai dat seama. Iarta-ma. Sunt atat de singura si lumea se intuneca intr-un dans macabru. Imi ramai doar tu ca un bibelou mut, mirosind a libertate.
Te vreau, mai mult decat orice, dar trebuie sa-mi omori obsesia. Ia cutitul ala, ala cu care faci flori pe lubenita si adu-mi-l. Apoi ia-l si pe Anıl pentru ca in acest moment decazut nu pot sa-l sufar decat pe el si imi vine sa plang, sa arung, sa sparg, sa distrug. Mi-e dor. Mor de dor si nici tu care citesti nu intelegi. Desi imi cunosti limba. Niciodata nu l-am vazut, dar am stiut.

Nu e vina mea, e a bucatarului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu