joi, 10 iunie 2010

Michelle, iarta-ma.

iarta-ma ca nu ti-am dat sansa sa-mi spui cat de mult ma iubesti. nu m-ai tinut niciodata in brate. nu ai alergat niciodata, michelle. nu ai facut forme din nisip. nu te-ai chinuit sa inveti sa citesti. nu ai baut niciodata un pahar de lapte cald. nu te-am leganat niciodata in timp ce-mi faceam temele. niciodata, michelle, ma belle nu ti-am pieptanat parul. dar te iubesc. michelle a mea. as fi putut sa te las sa-mi spui “mama”. desi ai fi avut o mama proasta care a renuntat la toate planurile pentru o greseala absurda. ar fi renuntat daca ele nu ar fi fost mai puternice decat ea. iarta-ma. vei putea sa ma ierti ca nu ti-am dat o sansa cum le-am dat tuturor? oricum nu au meritat, fetita mea scumpa. dar tu meriti, meriti atatea. sa nu ma uiti, draga mea. sa te intorci cand o sa am nevoie de tine. sa ma lasi sa te admir cum razi si sa iti fotografiez primii pasi. sa te invat sa vorbesti. sa-ti citesc povesti. o sa vii, Michelle, nu-i asa? nu ma lasa singura.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu