nu stiu cum mai rezist sa le ascult cliseele si sa traiesc cu iluzia unei clase unite care nu trece pe la matematica decat o data pe semestru. Ciprian imi sopteste, ca o constiinta de mult pieduta, ca e perioada marilor greseli. eu nu-i raspund. prefer sa-mi raspund in minte ca perioada marilor mele greseli a inceput de prin clasa a sasea. dar nu as vrea sa afle. sa creada ca sunt pura ca un soricel abia nascut. si sa se hraneasca din asta ca dintr-un pahar de lapte rece cu ciocolata.
ma gandesc sa-mi dorm ultimul somn de dupa-amiaza. ca ultima mea mica moarte in care ma scufund. plang. daca m-ar gusta cineva si-ar da seama ca sunt sarata. prea multa mare mediterana si prea multe lacrimi inconstiente. a ma pune acum sa invat e o tortura. o incontienta din partea lor. ma ghemuiesc in pozitia fetusului, ca Mara-melomana, si adorm. un somn linistit si cald, ca al ei.
numai ca eu am nevoie de doua somnifere pentru asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu