As vrea sa stii, cand citesti asta, ca nu mai indur nicio secunda, ca nu mai rezist, ca as muri daca as stii cum. Ca doua zile nu mi se par deloc multe, ci FOARTE multe, cumplite, asezate una peste alta haotic. La un moment dat nu voi mai vrea sa astept, ci o sa vin singura, fara sa ma chemi tu inapoi acasa, o sa vin si o sa ma bucur de viata mea si n-am sa te las sa stii ca am venit. Pur si simplu, imi e mai usor sa astept acasa, cu perna mea si muzica mea si somnul meu de toate zilele.
Am suferit fiecare secunda. Ai inteles? Fiecare nenorocita de clipa pentru ca am vrut sa-ti fac voia. Poate intr-o zi o sa-mi gasesc curajul sa plec pentru mult timp, mult timp, dar teama imi e ca ma voi plictisi sa tot sufar.
Atat am vrut sa spun.
De ce asa de trista? - Victor din Tabara
RăspundețiȘtergereVictor>:D< am avut si eu momentele mele. de fapt inca le am. as vrea sa vorbim mai mult. da-mi add. poza_din_umbra e ID-ul meu de mess. si astept blog-ul tau de asemenea. te pup >:D<
RăspundețiȘtergereAstăzi am dat peste blogul tău si vreau sa-ti spun ca ma regăsesc perfect in fiecare cuvant! Se vede ca totul e scris din suflet.
RăspundețiȘtergere