joi, 26 aprilie 2012

O să fim istorie

Câtă vreme nu e artă,eu nu scriu şi gata.Nimeni nu scoate artă din propriile mâini pentru ca alţii nu au răbdare să privească,să asculte,iar eu nu mai am timp de vrăjeli d-astea cotidiene.Am timp scurt.Iar când te vad uitându-te la mine de parcă ai fi buricul pământului şi trebuie să ling pământul pe care ai călcat,simt că-mi pierd puţina viaţă pe care o am.Iar idioţii ăia mai vorbesc despre demnitate.Ce-i aia?Ăsta e momentul când îmi aprind o ţigară.Pentru că pot.Ura.Nu sunt idioata pe care o vezi.Sunt mai multe idioate într-una singură,o multitudine,iar pielea mea nu are loc pentru toate,d-asta a fost nevoie de tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu