Imi dai un pic de vara? Am ce sa-ti dau in schimb! Un derdelus intreg plin de copii galagiosi. Iti dau toate perechile de manusi din tara. Iti fac cadou, intr-o cutie cu acustica buna, toate colindele cantate de oameni cu falcute rosii.
Iti cer atat de mult? Ia-mi si fulgii. Desi...cat mi-am dorit sa vad fulgi vara cand pielea imi ardea, iar lacrimile mi se uscau pe obraji lasand o dara de sare. Am vrut sa-mi cada pe obraji si pe picioare si sa cad in genunchi, multumind.
Dar noi, oamenii, suntem asa o creatie nemultumita. Suntem mereu gata sa plangem:e prea cald, muzica e prea tara, ploua cu gheata, mi s-au rupt adidasii, mi s-a udat tigara, ninge prea rau, mi s-a intins rimelul, iubitul meu poarta fes, vreau putina vara.
Si eu vreau. Da-mi mie toate razele de soare pe care le ai!Nu-mi pasa daca ard, pentru ca, daca o sa ma arda, iubitul meu cu fes o sa-mi aduca, intr-o cutie, zapada. Si atunci am sa las cutia inchisa si am sa fur de la el un sarut. O sa-i incalzesc sangele cu razele mele, iar el are sa-mi potoleasca setea de vise.
Isi schimba mereu drumul cand nu sunt atenta. Si doarme prea mult cand vreau sa-l aud. Iar eu, creatie nemultumita ce sunt! Oamenii care iubesc fumeaza numai iarna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu