Nici norocul cum cade sub gene
Vreau numai sa scancesti, sa speri
Sa mi te lasi pe umar
Cu nesfarsita lene.
Sa-mi stai pe brate nenumarate zile
Alunecand pe un covor de ceata
Sa imi trezesti instinctele fragile
Ce-mi tremura tinute doar in gheata.
Sa-mi pleci apoi cu tot cu cale si-amintiri
Sa lasi in urma drumul verde
Sa-ti amintesti de primele iubiri
In timp ce ultima in urma ti se pierde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu