Azi, cand am aratat cel mai rau din viata mea, m-am intrebat asta. Ma plimbam ca ultimul copil al strazii cu un zambet imens pe fata. Imi era cald de muream, iar prietenul meu m-a vazut asa urata, iar singurul lucru pe care mi-l doream cu adevarat era sa mor sau sa ma inghita pamantul cu totul, sa raman acolo veacuri intregi in uratenia mea si sa nu ma vad nici macar eu, sa nu ma simt. E oare perfectiunea cand ai parul negru si mult si numai inele amestecate parca facand dragoste in capul tau? E oare perfectiunea atunci cand stai dreapta de parca lumea ti-ar apartine cu totul? E oare perfectiunea cand porti maiou si iti pupi iubitul pe obraz in poze de iarna?
Nu stiu. Eu nu-s nicidecum perfectiunea, iar iubitul meu ma accepta, nu ma iubeste. EL si-a ales o handicapata si acum trebuie sa se descurce cu ea. As vrea sa plec din viata lui, sa ma ghemuiesc pe un loc in autobuz si sa plang pana raman fara lacrimi pentru ca stiu!AH, stiu ca imi chinui ibovnicul cel perfect. Il fac sa suporte o uratenie fara margini ca a mea. Sa sarute niste buze uscate care au spus multe formule la matematica. Sa puna mana pe o fusta jalnica din stofa mult prea lunga pentru gusturile lui, dar il iubesc!Eu il iubesc, il iubesc.
Sunt handicapata.
Nu stiu ce e perfectiunea si nici nu vreau s-o cunosc. Tocmai defectele dunt cele care ne fac picanti. Oamenii nu vor fi interesati niciodata despre un film cu alti oameni care duc o viata linistita, draguta, perfecta. Oamenii se vor uita la un film cu probleme.
RăspundețiȘtergereIubito, nu esti perfecta, dar nici nu vei vedea oameni care sunt. In spatele unui zambet inocent se ascunde o minte diabolica.
Nu esti perfecta si d'aia esti perfecta pentru mine!
Puiule, lasă îngerii să râncezească-n pace. Nu le mai corupe sufletele slabe de fire.
RăspundețiȘtergereUnii nu-s făcuţi pentru asta.
Pe aripile mele de zburător, eu ştiu, fiindcă şi eu te-am provocat pe tine. Ca să mă depăşeşti.