miercuri, 24 august 2011

Ma agat de viata

Nu scriu asta pentru ca mi-e dor, m-am saturat numai sa fiu aia mica si proasta care crede orice. Nu imi e dor acum. Am inima plina, pot sa scriu. E ca si atunci cand poti sa dormi pentru ca esti satul, pentru ca ai mancat asa mult ca ti s-a facut somn. 
As vrea sa imortalizez seara de ieri. Mi-a placut. Am dansat in ploaie, m-am udat pana la piele si am zambit in timp ce tremuram. "Poate te doare capul si de la frig" mi-a zis cineva. Dar nu de la frig ma durea. Nici de la geamul deschis din autobuz. Nici din cauza soferului care oprise autobuzul cu o statie inainte de a mea ca sa fumeze. Nici din cauza norilor risipiti. Sau Apocalipsei inchipuite. Ma durea capul din cauza omului pe care il iubesc. Am spus "iubesc"? Ce cuvant!Ar trebui sa fie interzis. Pana si sintagma "omul pe care il iubesc" imi provoaca dureri de cap acute. Suna asa banal. Acel "om" este mai degraba o armonie de oase, capilare, carne care imi provoaca atata placere cand il vad. Numai cand il vad. Pot sa-l si ating, pentru ca e al meu, dar asta ar provoca scantei universale. El ma supara cateodata si eu ma lupt cu el fara niciun rezultat. Ma lupt si plang in spatele monitorului, pe balcon, in patul meu, pe cartea preferata. Apoi ma impaca pentru ca asta e motivul pentru care se lupta si el cu mine-si ma raneste. Ma raneste asa de rau fara sa-si dea seama macar, apoi imi zice cateva cuvinte dragute pe care le cred, le cred cu toata inima pentru ca inima mea-cea bolnava-e setata sa-l creada pe el. Dar nu pentru ca ar fi credibil, nu! Doar pentru ca eu fara el nu as mai exista, iar asta NU e o dragalasenie telenovelistica. Iar eu vreau sa exist. Ma agat de viata. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu