miercuri, 23 noiembrie 2011

Stiti ca urasc Parisul?

Nu vorbesc cu nimeni, oricum sunt complet singura si nimeni nu ma citeste, dar pot sa defulez, sunt fericita ca pot. De obicei ma intreaba ce am, de ce sunt suparata, de ce pic pe ganduri cateodata, dar raspunsul meu e...urasc Parisul. Niciodata n-as putea sa-i spun asa ceva, ar crede ca-s geloasa-oricum nu ar intelege motivul adevarat pentru care...-
Nu pot scapa de asta, e peste tot, r-ul grasat la pachet cu fata bruneta si inca una blonda parata la pachet cu logodnicul meu, care atunci nici nu era logodnicul meu, nici macar iubit nu-mi era. Iar amintirea lor nesfarsita imi bantuie inca zilele. Mie! Si nici macar nu-s ale mele. As vrea sa plece, sa dispara Parisul, sa nu mai traiesc fiindu-mi frica...avand obsesii, trezindu-ma tipand, urasc Parisul, luminile, mai mult poate dacat urasc sa se repete istoria, mai mult poate decat urasc sa fac revelionul cu cei cu care l-au facut anul trecut. Mi se face scarba si ma ia cu ameteala, cu friguri. Nu-mi pasa de Noul An, prefer sa dorm decat sa fiu acolo, intr-un trecut distorsionat, adus in prezent, langa persoane ale caror prezenta imi aminteste de ea, de gheboasa si de Paris, mi se intoarce stomacul pe dos, iar el nici macar nu observa cat de mult urasc, cat de distorsionata sunt eu...mi-e frica, scarba, nici eu nu mai stiu, ma pierd aici, eu, eu nu sunt adevarata, nicidecum, nu sunt dintr-un film siropos, doar prizoniera creierul meu, al URATEI, fara L pentru ca L vine de la micheLLe, care o, DOAMNE, este numele meu preferat, care e si el frantuzesc...frantuzesc. Cine-s eu in povestea asta? Imi apartine ceva? De ce sunt eu pe drumul asta, langa un om caruia ii e frica sa mi se destainuie, sa nu ma faca sa sufar, am si eu un trecut. Nu pare. Stiu ca nu pare, eu il ascund bine. Ii urasc impreuna, urasc sa plang, URASC pentru ca nu plang de tristete, plang de oboseala pentru ca mi-a ajuns, mi-au ajuns ei, lentilele, negrul albastrui, revelionul langa straini, trecutul, am mai spus de trecut? nu stiu, am obosit sa tot car in spate ceva ce nu stiu, IA-O DE AICI. BINE? nimic sa nu-mi aduca aminte, nici pantofii tai, nici fularul tau, nici revelionul, nici poreclele, nici "manechiura frantuzeasca", nici "vreau sa ai parul voluminos" nici Parisul sau "de ce nu mai ai poze?" Plecati de aici, eu nu sunt o creata bruneta si ca sa citez un mare filozof cu un picior in groapa "yo sunt yo" sa se duca dracului cu tot cu groapa ei si cu replicile destepte sau cu filozofia. Ce e filozofia? E o aberatie! Iar blog-ul meu, impanzit de ea, o fiinta pe care nu o cunosc pentru ca cerul nu are, PUR SI SIMPLU, nu are loc pentru amandoua.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu