1001 calmante-nopti pierdute

Nu voiam sa-l trezesc pe Anil, dar a trebuit. Era 6:30 si nu stiam cand se intoarce O. cu sotia lui din Grecia. Anil fusese la mine toata saptamana cat timp proaspat-distrusii mancasera caracatita prajita in Korfu. Oricum nu-mi pasa prea tare de ei. Avusesem o saptamana geniala, desi n-am iesit deloc din casa. Nu stiam ca pot sa traiesc atat doar cu conserve de peste si pizza, eram mandra. Anil incercase tot posibilul sa ma faca sa uit, sa ma simt bine, sa renunt la narcotice, sa rad. I-au reusit toate, mai putin pastilele la care nu am renuntat pentru ca ma intristam rapid si ieseam din dispozitie asa cum ieseam din haine cand se termina meciul la tv.

-Iubita mea, a salabisit si mi s-a facut inima cat un purice. Frumos zicea. Pacat ca nu mai putea sta cu mine. In doua minute se trezise deja de-a binelea. Imi parea rau.

-O sa se intoarca.

-Stiu, a zis promt in ciuda faptului ca era proaspat trezit.

Cat timp s-a spalat pe dinti am stat pe locul lui mirosindu-i perna si plangand. Ma astepta o viata intreaga langa Ksenia care incerca sa intre in vorba cu mine si sa se faca prietena mea. O viata intreaga in care O.[omul care nu merita sa-i fie pronuntat tot numele] avea penduleze intre mine si ea. Atunci l-am simtit pe Anil ca pe o gura de aer proaspat, ca pe o portita de scapare.

Anil s-a intors din baie fredonand "ben bilmem" pe un ton necajit, dar plin de pasiune. Superba voce. S-a imbracat repede, m-a sarutat pe frunte si a plecat lasandu-mi usa intredeschisa. As fi vrut sa strig dupa el, dar am adormit gratie tuturor noptilor pierdute..

...............................................................................