A inviat luna.

Sunt Julien. Mi-am schimbat numele. In curand nimic nu va mai fi la fel. Ma voi plimba prin alte orase cu cravata mea rosie plesnindu-ma din cand in cand in piept. Asta imi va aminti de voi, dragilor. Va voi scrie, poate. Sau va voi lasa sa va amintiti de mine asa cum am fost inainte. Alergand, asteptand, sperand ca ceva imi va schimba viata.

Sunt Julien si m-as duce oriunde, numai aici sa nu raman. Daca citesti asta si ai o solutie, oricare ar fi ea, spune. Nu ma regasesc aici. Vreau sa las totul inapoi, sa se faca praf si umbre in urma mea. Scriu repede. Nu mai am rabdare. Nu stiu pe cine vreau de fapt. Nici nu stiu daca iubesc, dar va impartasesc bucuria. Fara sa stiti v-am intrat in viata tuturor, dar sunt atat de dicreta incat va las sa ghiciti asta. N-am sa o spun nimanui.

Sunt Julien, un copilas fals care face plaja pe un covor de foi de dafin. Va iubesc. E ceva atat de calm, incat v-ar mira ca acest sentiment sa vina de la mine. Va iubesc. Am ars scrisorile de adio, ma gasiti si asa oriunde.

Misiunea mea sunt ei. Soarele ma arde cumplit in cautarea lor. Strazile mi se topesc sub picioare. Masinile nu se aud de dupa perdeaua de muzica. Ii caut peste tot fara sa ma gandesc la nimic. nici la desertul vostru. Ii caut. Pentru ca iubesc.

Julien traieste inca. Traieste numai vara.